Poezia “Testament” de Tudor Arghezi deschide volumul de debut al autorului “Cuvinte potrivite” aparut in anul 1927. Exprima crezul arghezian privind raporturile poetului cu traditia si inaintasii, viziunea asupra cartii si rolul poetului in univers
Poetul are constiinta propriei transfigurari prin cuvantul scris, dupa moarte, el devine “un nume adunat pe-o carte”
Poezia apartine directiei moderniste prezentand anumite caracteristici ale acestui curent literar. Spre exemplu: ambiguitatea limbajului, cultiva estetica uratului si notiuni de versificatie specifice, precum rima imperfecta si strofele inegale. Acestea sunt doar cateva elemente moderniste prezente in text.
Ambiguitatea limbajului iese in evidenta prin metaforele inaccesibile. Metafora “treapta” reprezinta faptul ca in poezia argheziana, cartea este un punct de sosire de la materie la spirit. Cuvantul “hrisov” este de asemenea o metafora pentru carte, aratand importanta vitala a acesteia pentru individ si comunitate.
Estetica uratului exemplificata prin sitagma “bube, mucegaiuri si noroi” sta in antiteza cu “frumuseti si preturi noi”
Eul liric subliniaza prin aceasta opozitie ideea ca din ceva urat, el a creat lucruri frumoase si noi ( “Din bube, mucegaiuri si noroi/Iscalit-am frumuseti si preturi noi”). In acest fel elementele uratului se transforma in frumos.
Tema poeziei exprima crezul arghezian privind raporturile poetului cu traditia si inaintasii, o noua intelegere a relatiei inspiratie-travaliu artistisc, autor-cititor, viziunea asupra poeziei ca depozitara a unei vechi civilizatii taranesti, o noua estetica a uratului. Raporturile poetului cu traditia si inaintasii sunt exemplificate cu ajutorul sintagmei “Osemintele varsate-n mine”, dar si prin numeroasele cuvinte din campul semantic al stramosilor: “strabunii mei”; “batranii mei”; “cenusa mortilor”.
Aceste elemente tradeaza puternicul cult al stramosilor si un atasament profund fata de acestia. Relatia dintre autor si cititor este observata prin faptul ca textul este conceput ca o adresare directa intre eul arghezian si posteritate: “nu-ti voi lasa…”; “fiule”.
Titlul este format dintr-un substantiv comun, care in sens denotativ inseamna un act juridic prin care cineva isi exprima dorintele in legatura cu averea dupa moarte. In sens conotativ, titlul este o metafora ce ilustreaza ideea de mostenire literara, un “act oficial” adresat urmasilor cititori. Titlul exprima, de asemenea si tipul de relatie creata intre autor si cititor.
Relatiile de opozitie prezente in text se stabilesc intre diversele componente ale artei poetice, in jurul termenului “carte”. Opozitia robul-domnul (“Robul a scris-o,/Domnul o citeste”). Robul poet si-a asumat statutul umil de truditor al cuvantului. In text mai sunt prezente alte relatii de opozitie, cum ar fi: “graiul cu indemnuri pentru vite cu cuvinte potrivite”; “cenusa mortilor de piatra”. Toate aceste opozitii prezinta sursele creatiei, materia poetica.
Motivul literar central al textului este cartea. In spirit modernist, Arghezi considera textul literar (cartea de poezii) cea mai reusita creatie a fapturii umane. Importanta cartii este sugerata prin simbolurile pe care poetul i le confera prin: “treapta”; “leagane urmasilor stapani”; “Dumnezeu de piatra”; “cuvinte potrivite”; “hrisov”.
Elementele de versificatie ale poeziei sunt specifice modernismului. Poezia este alcatuita din 5 strofe inegale ca numar de versuri (2 octave, 1 catrena, 2 strofe polimorfe).
Metrica alterneaza intre 9-11 silabe, rima este imperfecta iar ritmul variabil.
In opinia mea, poezia “Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica cu ajutorul careia autorul isi exprima viziunea despre creatia artistica (“ea e hrisovul vostru cel dintai”) si despre lume si viata (“ca sa schimbam, acum, intaia oara/sapa-n condei si brazda-n calimara”)
Poezia argheziana Testament este inteleasa ca rezultat al “germinatiei antropologice” (George Calinescu), fiind valoarea suprema a creatiei umane.
mybacliterature 